Cei pe care îi iubim nu mor niciodată

Sunt una dintre acele persoane norocoase, ce are şansa de a avea majoritatea persoanelor dragi încă în viaţă. Bunici, părinţi, fraţi, prieteni, aproape toţi sunt, încă, alături de mine. Cu o singură excepţie: bunicul meu.

Bunicul meu era genul de bunic pe care şi-l doreşte orice copil. Era bunicul rupt din file de poveste. Avea părul albit de trecerea anilor, iar ridurile de pe chip îmi aminteau mereu că e un om plin de istorie.

Bunicul meu nu venea niciodată cu mâna goală, mereu îmi aducea câte ceva, iar când îl vedeam, uitam pe loc ce vârstă am, facându-mă să redevin copil.

Continue reading “Cei pe care îi iubim nu mor niciodată”